gândul se-ntunecă la marginea orelor sparte
chip furat din oglindă amurgul liră de oase
glasuri de sticlă prin estuare de mări lunecoase
hohote veștede ca moștenirile fără parte

viitorul îndoaie colțurile cărților de joc
șopârle cu ochi de surprize verzi aleargă prin iarbă
șobolanii de noroi mor îngeri vicleni însă lipsiți de noroc
trișează destinul obscur ori sunt vânduți la tarabă

ferestrele dinspre stradă sunt geloase pe zăvoaie
măști de plumb încrețiri de aer efemeride paie
umilința tălăngilor îmi înserează pe frunte

copiez invizibilul dintre cutele palmelor
farmecul mut coame de vânt din hieroglife defuncte
arhitecturi de simțiri din sintaxa imaginilor