camera ascunsă cu grijă
pozează în întuneric

garduri, copaci, tobogane
și aburi
labele calcă
petale
și urme de vopsea albă

capul abandonat ar vrea să intre
în contact cu cineva —
lemn uscat, aer
sau o palmă

un nume înfipt bine în piatră
inspiră adânc

șapte cântece
sau puțin mai mult

șapte ceruri
sau puțin mai mult

întind mâna
așteptând să fie umplută
cu apă limpede

două suflete —

un lătrat prelung
se aude
în fața unui bust
imens
și umed.