avea doar câțiva ani
când mi s-a prăvălit tăcerea
din cer

apoi
a trebuit să tot împing la
bolovanul ăla
pe cele trei axe
fără un sprijin

aceasta până-ntr-o zi aruncată de dumnezeu pe pământ ca pe suflet când l-am scăpat de pe o culme prea abruptă și mi l-a prins sub ea

ca-ntr-un tablou

de dedesubt
zvâcnesc tremurător
a viață
două picioare goale
de copil