Prin zare urc-o ceață fumurie
Ca viața mea cu caierul înfrânt
Atât cât s-o mai toarce cine știe
Doar că-i târziu în cer și pe pământ

Doar că mă-mpinge toamna ca pe-o boabă
De strugure-nspre teascul strivitor
Dacă-s răscopt nuntașii nu mă-ntreabă
De vreau sau nu să trec în vinul lor

Ci totuși mai visez o primăvară
Pe undeva pe-un deal îngândurat
Să mă dezleg din frig a câta oară
Și iar spre dulce vara s-o străbat

Că-i pregătit și teascul știu prea bine
Aud cum nu slăbește din strânsori
Și știu că gerul greu al iernii vine
Dar m-amăgesc cu blândele ninsori.