poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-02 | |
Să nu mă vezi în oglindă,
să nu mă vezi în capul unui pod, o avalanșă tăcută pe un pisc ce-i cu soare galben uns și-o zale crestată de-un arc mă-npinge în liniștea arsă a zilei- așa au spus cântăreții, așa au cântat păsările topind pe cer fumul și noaptea , așa mi-au înghețat pumnii când nu mai aveam cu cine să lupt iar intunericul îmi smulse ochii. Păianjen sucit s-asculte vântul, inima, copil cu unghii roase, cărbune culcat să-ndure iarna iar de-i-mi vedea călcâiul unui purice pe umăr, s-asculți la inima-i cea mare că-i dau sângele meu de-n mâna-i micuță s-or topi toate secretele mamei. Eu n-am s-ascult cum acești cântăreți de-un vis îs păcăliți sau păsările că-s cercuri și atât pe un nor cu vene albe, negrul îndoit sub genele mele, negrul sub rândul ăsta de gheață, negrul în capul unui pod și-o inimă ce-are a spune încă, ce-are a zbura cu păsările când arcul unui Bun înfrânt rămâne de o zală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate