Tu imi vorbesti prin fiecare adiere de vant,
Pamantul a ramas fara margini intr-o noapte,
Tamplele mele, iti cunosc fiecare cuvant
Iar sufletul, a ramas intre vise si soapte.

Dorul de tine, durerea unei lacrimi imbraca
Ca o imbratisare, uitata intre pamant si cer,
Gesturile mele, cautandu-te invata sa taca
Pastrandu-ne iubirea curata, prin vis efemer.

Tu imi bati in fereastra cu ploi si ninsori,
Imi lasi pe pervaz o parte din salbatica luna,
Tu-mi vorbesti fericita, pintr-o mie de flori,
Asezand departarea prin soapte firave, cununa.

Cu tine am totul, prin tine curcubeele-apar
Si zborul e lin si stiu din inalt sa privesc,
Nu-mi e teama de stele cand din umbre rasar
Si ma bucur ca-n mine, tu vorbindu-mi te cresc.