Pagan mi-e sufletul si bleg, zadarnic vrea sa simta…
Azi, de iubire il dezleg, nu-l las sa se mai minta...
Ateu va fi si penitent....de prea multa dorinta...
Te-a adorat ca un dement...in tine-avea credinta...
Azi,nu mai vreau sa inteleg simpla-ti justificare...
Ti-am daruit pamantu-ntreg, cu cer, luna si soare...
In ignoranta s-a zbatut si s-a luptat cu zeii,
tu nu l-ai vrut si l-a durut...prada l-au luat miseii...
l-au pustiit...si fara cer, fara pamant si soare...
golit de crez, stins, in mister, cazut in nepasare,
bleg si pagan a devenit, fara strop de speranta
poate e tot ce i-ai dorit...mort sa ramana-n viata...
sau, poate-asa i-a fost menit...sa cada-n nesimtire...
il iarta, azi, de ti-a gresit...dar a crezut in tine...
ma-ndrept, acum, spre asfintit...un iad flacara-si cheama...
ars de-al tau dor, in foc mocnit,ma duc fara vreo teama...
si nu ma-ntorc, sa te privesc, destul mi-ai stins privirea...
atat am vrut...sa te iubesc...dar mi-ai ucis iubirea...
sufletu-mi pleaca-n asfintit....din mine ninge rece...
in fulgi de vis neimplinit...iar,tu,il lasi sa plece...
e vina mea, ca te-am dorit si am crezut in tine...
cu vorbe false m-ai hranit...razand de-a mea iubire...
mi-ai tinut spiritul captiv, stapan, te-ai simtit bine...
in universul meu fictiv, erai zeu pentru mine...
dar azi de tine ma dezleg si de a ta iubire...
cu-al meu, pagan, suflet si bleg, te las... te las cu bine.