poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-12 | |
fiecare om are o cruce de dus
eu am două am obosit să le tot car fără rost pe drumuri străine crucea din marmură roșie în care soarele își piaptănă razele arde e cea mai grea chiar dacă în ea sufletul zburdă jucând leapșa cu gândurile el tot visează la ziua în care va fi liber pentru că asta-și dorește de ce orice zâmbet costă atât de mult lacrimi la cursul zilei de ce nimeni nu poate opri inflația de nezâmbet voi ochi, două cioburi mate închideți ferestrele și trageți pe dreapta luați-vă concediul fără plată să nu rămâneți datori luminii e atât de bine să fii exonerat de obligația de a trăi să cochetezi cu liniștea și întunericul să simți blândețea pământului să uiți greutatea crucilor cea de marmură roșie în care soarele se pierde uneori ca un orb în plin bulevard și cea de gheață în care stau închise celelalte vieți care depind de tine ați simțit vreodată greutatea lacrimilor reci sfârâind pe marmura de foc nu pentru că nu vă pasă vă lăsați crucea purtată de altcineva ca un blestem răstignit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate