lăudați cimitirul de piatră când plouă
ziceau văduve-n lacrimi că n-au să le știe
câinii te latră și babele-ți spun
că pâinea în coajă e bună bătută
în lapte și-n cafea
când noaptea-i pe ducă
melci sunt pe stradă
melci sunt în gând
cu zdrențele-n casă ei merg iar tu taci

ochii-n orbite mirați te supun

o glorie stearpă îți cântă o muză
un clopot te bate degeaba la tâmple
doar regele nordic la luptă se duce
victorii plăpînde-i plâng pe la săbii
și sângele-i rece mai rău ca pământul
din luptele vieții nimic nu renaște
mămicile plâng cu mâinile rupte

când strada firească de melci strălucește
și zdreanța în zoaie din urmă lucește
ba gândul firesc te critică blând
gândul tâmpit cu mâna pe rug

tu dormi efemeric eroic borfaș

câinii te latră mai aprig în noapte
umbre cu trup și melcii cu zdrențe
facă-ne lut cu brațe de lemne