Visători, prin șirul celor hărăziți pentru gândire,
Ne încurcăm poveștile date de parce,
Trimitem solii inocenței, ce vrem a se întoarce,
Din lumea caldelor priviri, cu muguri de iubire.


Visători, suntem crescuți de Marea Dragoste
Și glasul ei ne-ndeamnă, ca briza mării, vara,
Să răsărim în suflete străine - Bună seara,
Sunt cel pe care nu-l cunoști ce te dorește!


Suntem făcuți să umplem goluri privind cu sentimentul,
Să încălzim o lume în plină congelare,
Niciunul dintre noi magic-valențe n-are;
Prin simplitatea noastră ne poartă numai visul.


Ne încurcăm trăirile, căci viața solitară
E un muzeu cu porțile mereu închise,
Pășește către zori, cu brațele deschise,
Să vezi în el comori, ce nu se văd de-afară.


Dacă de azi trăirile-ți pictează un impozant tablou,
Dacă de azi oglinda-ți dă motiv de strălucire,
Atunci am năvălit în lumea celuilalt printr-o privire,
Iar timpul ne transformă, din anonimi, în apă și ecou...