Un băiat iubea o fată.
.................................
Iar fata iubea doi băieți.
................................

Pe o alee în parcul Herăstrău – ea,
Între două iubiri,
S-a decis în seara aceasta,
La oră târzie.
O decizie luată deja demult,
Astăzi va face doar înștiințarea.

Un el va pleca pentru totdeauna,
În timp ce el o așteaptă,
Un el va avea inima frântă,
Pentru ca celălalt el să fie fericit, în neștiința-i,
Ei doi au avut loc doar în inima ei.

Din perplexă inerție el nu poate pleca
Și ea vrea să-i facă despărțirea cât mai ușoară.
S-a înnoptat în parc, nu mai e nimeni.
El e cel ce pleacă, dar ea e cea, care se desparte.
El e distrus, ea e stingherită, dar sigură pe hotărârea ei.

El, un Werther ridicol, inutil, într-un tren,
Ea, deja acasă, la telefon, cu el,
Își înneacă remușcările și se persuadează,
Că totul e bine.