facem dragoste în carlinga unui avion de hârtie
îmbrățișați de parcă am ieși unul din celălalt
ne rostogolim pe podea printre scaunele piloților
pe pereți unde sălciile iau locul firelor
pe tavan printre miile de butoane și beculețe colorate
pe aripile acoperite cu rogojină

ținem adâncul apelor la suprafață până
ni se văd trupurile goale într-un tv stins
suntem dintre cei cărora le trec norii prin umeri
zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver
i-am face reverențe ținându-ne inimile între degete ca pe niște jobene dar
tributari ai unor tăceri costisitoare
trăim în odăița unei secunde și nu ne e ușor
personal prefer să-ți sărut fiecare fir de păr în parte dintr-o suflare
gulliver înțelege tot ca o oglindă
în ochii lui albaștri cerul are forma unei livezi de păpădii

noaptea
se trezește călugărul ce doarme încolăcit pe elice
ne aprinde lumânările suflând peste fitilele stinse
zumzăitul de țânțar al motoarelor
deranjează moșii ce își fac siesta în bărcile de pe lac
e ceva nou chiar și pentru roci în toată povestea asta
un copil vede o luminiță mișcându-se printre stele
departe în piept părinții lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească