Vegheat-am în Montparnasse, la al tău mormânt,
Am jertfit în cinstea ta o țigaretă
Și-un pelin gând cu o pariziancă cochetă:
Balsam pentru sufletele noastre-aride, sunt

Cufundat în gânduri și melancolie
Nu simt cum noiembrie mă îngheață
În acea singuratică dimineață -
Pasanți izolați, însărcinați de poezie.

La Lesbos îmi zboară gândul temerar
Departe de corsetele din clopotul gregar,
Nimbat de-origini ale lumii,
Plutesc la suprafața mării și a spumii.

Naufragiat mă-agăț de scânduri și parâme
Și caut să mai salvez niște feminine rime ...
Dar melancolia și-a înfipt deja al spaimei steag
În craniul meu pierdut pe-acel însorit meleag.