Mâinile ating
Sufletul strigă
Lacrimi aprind
Focul din tindă.

Trupul nemișcat
Moartea a venit
S-a apropiat
Iar am suferit.

Un om trecător
Un trup prăpădit
Și ochi care dor
E iar asfințit.

De mâinile cad
E doar inerție
Oftez lângă brad
Sădit pe vecie.

Întrebarea grea
Mă arde cumplit:
De ce moartea ne vrea?
De ce om a murit?

Prea mult ai trăit
De ani șaptezeci?
Ce trup otrăvit!
Ți-s mâinile reci.

Te uită în sus
La ploile reci
O, suflet apus
Aproape că pleci.

Iar trupul cel greu
Bătrân și bolnav
Miroase din greu
Pe patul concav.

Cu ochi ce-amăgesc
Cu gânduri în van
La trup iar privesc...
E moartă-n divan.