Nu te poti abtine sa nu intorci privirea dupa ea,
O vezi in toate fetele cu care ai stat
Ochii ei verzi e ca o supradoza,si cand se uita la tine
intri in paranoia,
Fraierule,de ce o lasi sa plece?
Pentru ca vrajelile tale nu o impresioneaza
Ii prezinti o masina luxoasa si un portofel plin
Fraierule,tu chiar crezi ca e de vanzare?
E ca o bijuterie rara pe care nu o poti avea
Se va sparge usor in privirea ta...
Te uiti la ea cum pleaca indiferenta,eleganta,
Si ochii tai se sting incet in umbra ei....


Fluturi inocenti ard si imi tulbura sangele
Dintr-o mie de fetze straine te vad pe tine
Pari banal dar stiu ca nu esti normal
Pari golan dar orice piatra se poate sparge in final
Sunt cu prietenii la masa,la un martini inghetat ca inima ta
imi aprind o tzigara si sparg scanteia dintre noi
Te simt aproape desi esti departe
Nu te privesc dar stii ca te urmaresc...
Treci pe langa mine ca un voal inghetat
Ma enervezi cand o arzi asa figurant...


Suntem doua statui care se privesc dar nu se ating,
trupul meu de marmura tu l-ai bagat in ceatza
Si nu credeam ca ochii mei de piatra o sa mai vada vreodata
Esti ca un inger parsiv
Care incearca sa ma distruga cu propriul venin,
Inecat in ambitii si contradictii,stiu ca esti ilegala
Dar gardul de protectie din jurul tau
nu ma poate opri sa fac macar un pas,sa pot sa te admir,
Nu esti doar o imagine,te cunosc,esti invelita in casmir,
Ai intalnit atatia perversi incat ai renuntat sa mai crezi
Si nu iti cer sa-mi oferi doar o sansa
Pentru ca mi-am promis ca o sa fiu de gheatza...



Lasa-ma sa dau laoparte cortina dintre noi,
Lasa-ma sa arunc sforile care ma controleaza,
Chiar daca langa tine o sa devin o simpla muritoare
Lasa-ma sa fiu eu ceea care face cuvintele mai usoare.
Trucuri si spectacole,mainile noastre se ating,
si provoaca artificii electrizante.
Intre noi parca ar fi magie
Dar magia nu exista
Nu-mi spune ca esti o iluzie?
Te las sa te apropii dar nu atat de mult
Te las sa vorbesti,dar daca ma minti te dau pe mut
Sunt obisnuita sa fiu respectata asa,dar toate au un motiv.
Recunosc,incep sa te privesc ca pe o simpla prada
Te las sa alegi,sa ma slujesti sau sa mori
Sa vii cu mine sau sa ramai printe nori.
E atat de usor sa traiesti sub o masca de ceara
E mult mai greu sa-ti lasi sentimentele afara
Si iti trebuie curaj sa recunosti cine esti,
Iar poate maine vei fi altcineva,
Iti doresti ceva pentru ca nu poti avea,
Iti place doar ce vezi
Dar tine minte,nu ma cunosti....
Si noi continuam sa credem in coincidente
Suntem doi orbi cu prea multe secrete
Si era mai frumos cand doar ne priveam
M-am plictisit,mai bine nu ne cunosteam....