de fiecare dată când mă întorc
în apartamentul meu totul mi se pare schimbat
sunt altcineva
niciun obiect nu-și mai află locul în imaginația mea clătinată

îmi cresc altfel de rădăcini
ale altcuiva instalat în mine
ca în canapeaua de la fereastră prin care
chiar cerul a îndrăznit să se tulbure
deasupra trecătorilor neobișnuiți

orice lucru atins de privirea mea se retrage în el
aș pipăi zadarnic acele contururi
le-aș pierde nedumerită
printre degete

dar cum o să procedez cu aceste cuvinte
care dintr-odată
îmi par false mate disonante
și nici nu sunt sigură că-mi aparțin

m-am rătăcit într-o lume deformată
totul îmi e străin aici

oamenii se prăbușesc

(25 mai 2011)