Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește.Cunoaște-mă !
Spune noaptea, cunoaște-mă !, spune sufletul, levitând in the dark,
Cunoaște-mă ! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete, spun, veniți sunete; și ele vin,
În fiecare noapte altele, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul dulce al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Oamenii, animalele, orașele, muntele, dragostea, somnul,
Foșnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respirația ta, ca un abur blând care îmi mângâie fața.
Din imensitate vin voci, zgomote de mașini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare depărtare.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the dark.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste și acum dormi,
Pot să ascult la nesfârșit carnea ta sfântă și înnoptată...