asta i-a spus Ãl-De-Sus Violetei când liftul
a căzut cu ea de la etajul trei

așa a făcut și deodată a început să i se ridice
tensiunea, deasupra blocului, deasupra orașului

deși Violeta visează întotdeauna tehnicolor
mai ales în timpul estrului

de sus toate i s-au înfățișat în alb și negru
și nu îi era teamă, nici bătrânețe, nici iarnă

când s-au ridicat deasupra munților, i-a venit
să vomite și atunci a spus o rugăciune

una din acelea în care nu cere nimic și dă totul
ca să obțină efectul psihologic invers

Doamne, eu îs mică tu fă-te mare, eu îs slabă tu
fă-te tare și i-a scăzut foliculina și greața

deasupra mării negre, a aruncat inelul cu topaz
și turcoaze și marea s-a colorat așișderea

văzând că acestea sunt bune, a aruncat medalionul
rotund de chihlimbar ca să se facă soare

când au ajuns deasupra unui avion rupt în două
ce se scufunda și supraviețuitorii săreau în apă

Violeta a scos piaptănul din urechea lui Ãl-De-Sus
și i-a greblat pe toți afară

dar atunci ea s-a îngreunat, drept care Ãl-De-Sus
a trebuit să se ușureze, și Violeta a căzut în apă

s-a scufundat ea până la fundul mării, care a fost
odată unde e acum blocul, până s-a trezit

în brațele brancardierului, bărbatul căruia nu i-a
mai dat drumul să-i iasă din lift niciodată