Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi...
Nu știu partaj să fac, între real și vis;
Am tremur de călău, între sublim-cusururi.

Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat, origini, înțelesuri...
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.

Mă lupt, din infantil, cu cifrele-simboluri
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri
Căci multe nulități... nu dau ”infinit... iv”!

De când mă știu, mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte...
N-am stavile visării, inund pământ întreg.

Sunt Vărsător, de aștrii v-adăp cu apa vieții
Ce-o-mprăștii din belșug, cum vise ce-mi curg râu.
Mă vreau imun și-mi caut elixir tinereții...
Sunt veșnic un perdant, nu poți mă ține-n frâu.

Miresmele mă-ncântă, odorurile fine,
Am simțul la măsură, răspund la rău cu bun.
M-au educat părinți și școli cum se cuvine,
Ascult întâi pe altul, reflecții fac când spun.

Și corp și minte am, volupt, cu rotunjimi;
Poți să te-ncânți, să pipăi și să profiți de ele,
Dar de ignori bun simț, respect, produci asprimi...
Sunt blândul neatins, scânteia-mi dă șrapnele.

Am simțul responsabil, sunt pururi benevol,
Prefer, mai mult să dau la altul, decât mie;
Dau inima în dar, cum disc un discobol...
Sunt fericit, când fac, pe altul ca să fie.

E viața grea cu mine; am șarm de irascibil,
Pretind perfecțiunea, viteză am în reacții;
Dar sunt un veșnic nou, iubesc imperceptibil...
Am calități, umor, mă-mpart, de mă vrei, fracții.

Visez la infinit și visele-mi sunt scumpe,
Sunt veșnic neînțeles, doar eu prevăd final.
Garant vreau să mă ai, că dragostea-mi irumpe...
De-mi ești fidel, de suflet, îți sunt gir imortal!
17.08.2010