Iese un ac precum o lance
din suflet de albină agitat.
Fiecare insectă are o metodă,
pornește la atac având instinct ciudat.


La marginea lumii, veninul este de vină
că este prea mult păstrat în stoc
și trântorii râd precum filozofii,
pentru moment viața aiurea o ia din loc.

În ritmuri de regină, de durere
avem oboseală de aripile ce bat.
Când este lumină, căldură în suflet,
albinele produc miere, final necomentat.