Gata! E pace în cuvânt!
Literele s-au așezat( cuminți) în bancă.
Au întins palmele în aer,
așteptând nuielușa de argint!..
…….
Într-o zi, cuvântul a vrut să facă ordine în ograda sa.
A chemat literele. Le-a explicat că sunt neglijente,
chiar murdare, acuzându-le de lipsă de educație!
Și asta… pentru ca și-au permis să-și exprime părerea
despre felul în care sunt aranjate, numărate și cosmetizate!
Le-a vorbit despre risc și importanță.
Le-a amenințat că le trimite în banca din vestibul-
dacă nu se cumințesc.
Literele, cu capul plecat, ar fi vrut să spună
că nu sunt interesate de notorietate,
că este prea multă încrâncenare în jur,
tocmai când credeau ca fiecare are locul ei- jos sau sus-
și că n-ar trebui să atingă( pe cineva) acest aspect!
Ar fi vrut să spună că-și doreau să se simtă bine-
țopăind în jurul unei idei, alături de alte litere.
Nu doreau să creadă că, prin umilrea lor,
cuvântul s-ar putea simți unic!
Ar fi fost jalnic!
Au vrut să-i scrie. Dar au renunțat, gândind
ca (mototolite)gândurile lor vor ajunge la coș!
Și au hotărât să aștepte…
Nu să crească! Nu să devină importante!
Ci doar să-și anestezieze, cu înțelepciune, indignarea.
Pănă într-o zi.Când vor pleca… cu toate.
Și va rămâne cuvântul. Gol de tot!
….
Gata! E pace în cuvânt!
Literele s-au așezat( cuminți) în bancă.
Au întins palmele în aer,
așteptând nuielușa de argint!

Ileana Popescu Bâldea