în bezna din hol respiram apăsat
ca un asistent după program
ce-și face loc prin sângele de peste zi
și-și tratează echimozele sentimentale
cu frectii etilice interne

ca să pot intra fără efort
ar fi trebuit să-mbrac reverenda de cler
candidat la martirul anului,
convins până în pânzele albe
că-i pute gura a sfințenie

venisem de la chioșc. îmi zise unu’ ieri
că cică dau ăia fericire la kil:
am luat 3 grame. în ziua de azi
până și fericirea-i costisitoare;
curvele de lux se dau mai ieftin


în birtul îngerilor beau cu fericirea mea,
cot la cot, până când si ea căzută sub masă
de supărare, mă părăsește;
mă întorc cu mâinile-n buzunare
fără pâine sau țigări și-adorm pe preș.