poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-10 | | Când pleci să lași ceva: Un pantof așezat cumva, într-o poziție, Ca și cum te-ar urma, Sau ar pleca după umbra ta O bluză, undeva agățată Sau, pe pat aruncată Puțin ruj, pe-o ceașcă de cafea Ornată cu zodia ta În care când mă uit Zăresc chipul tău Oglindindu-se, pe smalțul pereților ei La fel precum, stelele ce se văd uneori noaptea În apa fântânilor Luminate de razele lunii Sau… poate o eșarfă Ce-mi reamintește, gâtul tău catifelat, Înfășurat și modelat cu a ei moliciune Dacă mă gândesc, mai bine… Ai lăsa o privire Să rămână, adânc ascunsă-n mine Prinsă cel mai potrivit, de vârful inimii Aidoma unui călăreț în șa Pe un cal, vânăt-maroniu- roșcat Cum e și inima Și care tot tresaltă Cu-ale ei bătăi de-odată Ea, mașina nestemată! Și… mă-ntreb: Oare, a ta privire, mă mai vede, De-acolo de pe vârful inimii? Cum sunt, cum arăt și ce culoare au ochii !? Prin care a pătruns, a ajuns, și-a rămas După ce tu ai plecat! 11 - 13 03 2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate