cineva îmi spunea că păpădiile au prostul
obicei de a încărunți din plictiseală
 
- Ridică-te Lazăre tu ești Dumnezeu și biserică
ia-ți patul și te du și s-a dus
nici el nu știe unde
s-a trezit deodată așa în pustiu
c-un pat în spinare și cu o mare durere în suflet
de abia se obișnuise cu moartea
mai schimba și el o vorbă
cu Dumnezeu sau alte persoane interesate de nimicuri
 
în lumea mea mofluz
fac vaporașe din hârtie cu două etaje
și ele plutesc așa boțite și nepăsătoare prin sângele meu îngroșat
 
nu știu cum de s-a nimerit să locuiesc mereu la ultimul etaj
poate nevoia mea de cer
îmi bălăngăneam picioarele deasupra orașului
cocoțat pe pervazul ferestrei înainte să sar
se pare că primăvara a venit iar
cui îi mai pasă