câteva femei sunt urâte de când nu mai visează
perucile li s-au topit pe frunte
păcatele atârnă și le piaptănă ochii cu bretonul
sunteți oribile când vă privesc mă înghite greața
ca pe-un sirop stricat de carne
uitați-vă la voi m-ați făcut să urăsc

cerul erupe albastru mov negru trei în unu ca iubirile mele
soarele năpârlește scântei care dezbracă
dar dintre noi toți doar mie mi s-a făcut frig
asta-i tot ce a rămas din nimicul nostru grandios
un postludiu sec ca o cală pe mormântul femeii antipod
.