Peste abisul Marianelor
Răsturnat pe semeția Everestului,
Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului...
Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor.

Peste imensitatea Pacificului
Revărsat pe nesfârșitul ochilor migdalați ai Asiei,
Mai mult decât nemurirea și reînvierea așteptată a Mesiei...
Ți-e taina ascunsă-n culorile sublime ale recifului.

Peste-nghețatul Arctic
Franjurat în albă broderie-n derivă de sloiuri,
Mai mult decât nisipul uriașelor dune plecate în roiuri...
Ți-e arșița dragostei stinsă-n răceala rațiunii d-eucartic.

Peste imensul Univers
Prăbușit inexorabil în gaura neagră a vidului d-atom,
Mai mult decât neputința incapacității proverbiale de om...
Ți-e dorința milenară de zbor în real, imaginație... într-un vers.
28.07.2010