poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-03 | |
Să te naști pe tine însuți încontinuu,
Să-ți fii mamă și tată – a trebuit să învăț asta. Prin lume m-am abătut, cu un dor de nespus - După Guyana Românească, patria mea onirică, Tânjeam și dădeam căutări pe Gugăl În capul meu, în fiecare zi. Tot ce-am făcut Din acest motiv am făcut. Să sug o țâță din mine făurită - N-am știut de la bun început. Să prefac sângele în suc gustos? Să-mi pun zahăr pe răni? N-am știut – și, de fapt, nici azi nu știu. Viața e complicată. Câteodată – doar câteodată – mă opresc, Îmi pipăi fluxul și refluxul interior Și ascult marșul bunicii din ureche. Altminteri: încă un păcătos în lumea de neon. Știind prea bine de ce, mă judec: leneș; N-am chef să sculptez în propria mea stâncă. N-am chef să mănânc spinii altora. Deși asta fac. Și sunt doar eu. O lumină trece prin pereți – dar N-au venit extratereștrii. N-a venit Iisus. Asta pentru că nici n-au plecat. Iar universul – ah – nu se termină după colț. Te iubesc, soră. Te iubesc, frate. Nu v-am avut niciodată. Ca și cum n-ați fi existat în dicționar. Iar eu – vai – doar nasc pe jumătate. Dar vă promit că voi face totul. Promisiunile nu fac o ceapă de sticlă. Și totuși eu doar vroiam Încă o clipă să-mi mai amintesc: soare de frișcă nori de bezea pământ de ciocolată cât fac și am devenit o planetă orchestra lui Dumnezeu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate