Pofta-n cuiul ruginit

Își plânge de milă, ființa umilă
Că are, că n-are, bucăți de visare
Din creier spălate, ca sarea-n bucate
Trăiește de moare, cerșind de mâncare.

Amara bucată de pîine uscată
Frumos ambalată, de toți lăudată
Din mâna cea lungă și strânsă la pungă
Cu dreapta la spate, cu bâta cea lungă.

Un zâmbet amabil, disprețul ascunde
Așteaptă să muște, răbdări muribunde
Depinde de starea ființei barbare
De mușcă din mână, cu bâta-l omoare!

De-i ciugule miezul din palma întinsă
Hrănește orgoliul și pofta nestinsă
Mărirea și slava deșartă și stearpă
Liniștea furtunii în sunet de harpă

Și Domnul ne vede și totuși ne iartă
Purtarea neghioabă și pâinea mâncată
Cu lacrimi de stele ne plânge și cerul
De pofta din cui ruginește și fierul.