Mai mult decât o tăcere
scuipată-ntre ochi
ce crezi că ai să primești din gura mea?
în timp ce despachetai distanțe noi față de mine,
ți-am rupt lumea în bucăți
căutându-mi locul în ea.
Mi-am proiectat sufletul în zadar pe marginea prăpastiei,
pe evacuări de oameni fugind dintr-un incendiu într-altul,
pe flori și pe tot trupul tău parfumat, dar n-am găsit lumină.
Timpul lichefiat între ziduri și scări și atingeri
smulgea cuvinte, unul câte unul din rădăcină,
o tortură în limba maternă.
îmi închideai cu forța ochii ,
mă obligai
să fac dragoste cu prima femeie ce îmi apare în minte.
Nu voiam să strig de durere,
să fug sau să fiu tată.
ochii îmi erau deschiși cu forța.
mă rugai să nu clipesc
dacă te iubeam.
te purta o frică nouă
prin beznă ca prin zapadă
simțeam printre vorbe cum te fereai
să mă iubești din întâmplare