îmi mângâie ploaia
pletele abia spălate
cu șampon de brad

consider că e surioara mea
mai mare decât adolescentul mine

că mama natură m-a încredințat ei
chiar și-n ziua mohorâtă de azi

cutreier trotuare noroioase

descifrez pleoscăitul cuvintelor surioarei
mă ceartă
era mai bine să nu fi ieșit din casă

îi dau crezare
nu mi-a venit prietena la întâlnire

amărăciunea se scurge din plete
pe sprâncene
pe-obraji
încât o simt pe buze

doar vise au fost
cuvintele scrise în poezii

hoinar pe străzi
cu lacrimile sporite pe ai mei obraji
văd toate colorate-n gri

suferim în doi consolându-ne
eu și surioara ploaie