poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-20 | | Libelula novice O libelulă foarte curioasă Și novice Pânza apei o atinge... Căci văzu un pește argintiu Și se gândea dacă e viu!! O broască vigilenta -n post Îndată făcu rost De o gustare! Prostia –i mare, Degeaba ai ochi de telescop Dar minte de loc! Oglinda apei e falsă aparentă Ca orice iluzie! Și n-au clementă Răpitorii de orice soi Pot face să zicem eroi Din gură casca rude nu cu Bulă Doar frați de creier cu doamna libelula!!! Fabula cu bicicleta O bicicletă Muncita pe drumuri de țară Stătea într-o vară Rezemată de un gard. Privea cu drag Cum pe șosea treceau în șir subțire Cicliști pedalând în neștire. Suratele ei de performanță O ignorau, ce arogantă! Când la un hop, O roată se făcu în opt! Enervat la culme Sportivul care făcea spume Aruncă în bălării mândrețe de bicicletă Atât de selecta!! O luă un strângător de fiare, Se pare Că a avea valoare Are uneori căutare Doar dacă aduci un profit Cât de mic!!! Este mai sigură existenta banală Care nefiind competiționala Poate rezemă garduri un veac Chiar dacă o roată I s-a spart! Fabula unei muște O muscă privea dosul unui cal Avea și ea un ideal, Să fie luată în seamă Să nu trăiască de pomană!! Trebuia să fie în miezul acțiunii Și nu de râsul lumii. Era clar discriminata, De peste tot afară dată, Trebuia urgent o rezolvare La această stare!!!! Privi ultimativ în jur Și la domnu cal se repezi drept în... Morala este cabalină Nimeni nu este de vină Ca pe unii prostia îi obsedează Și doar muște visează!!! Cașcavalul și telemeaua O felie de cașcaval aștepta pe farfurie Să plece din bucătărie. Când alături îi fu așezată O bucată De brânză care cam mirosea Un soi de telemea. Vai, de ce nu te-au spălat? Nu ești de suportat!! Ai un iz de turmă, De erbivor ce scurmă!! Nu își termină monologul Că norocul, Făcu să treacă iute ca leul Pisica ce înhață penteleul!!! Pe masa din restaurant Apăru elegant Albă și cu mireasma de capră Doar brânză! Așa că, Nu dați din gură Peste măsură!! Cât ai fi de rafinat Poți fi înhățat Căci foamea e pervers stimulent O nevoie ce vrea răspuns urgent, Și la urma urmei degeaba ai stil Dacă te servește un motan umil!!! Rama filozoafă O rama ieșise din țărâna Și stătea așa, într-o rână. Prin creierul ei, de rama, bineînțeles Ideile prindeau sens. Văzu o floare, galbenă lalea Ce mult as vrea să fiu ca ea!! Trecu vârtej o libelulă buimacă Zborul o ispiti și parcă Simțea cum îi cresc aripi de huma, Visa să ajungă hat! La Lună!!! Căci fiind în humus cunoscătoare Dorea o înălțare! Să fie pasul consemnat Când primul vierme a zburat!! Din păcate o găină, Agnostica jivina!! Îi trase un clonț Și rama ajunse glonț În stomacul dânsei, supliment alimentar! Vedeți, ignoranta n-avea habar Din neștiință a ucis Un vis. Morală nu e cotcodăceala, Stai mai la fereală Când îți umblă mintea prin nori Căci uneori Chiar nu e glumă Când poți să ai soarta de rama!!! Molia și spray-ul O molie sătulă de atâta ros Coborâse mai jos, Pe un tub frumos colorat Acolo pozat Chipul ei!! De mirare, Zbura pe niște fulare Fetelor, am ajuns vedete, cred că visez Veniți, singură nu realizez Că ni s-a făcut așa o onoare! Dar oroare!!! Cineva luase tubul, pornind l-a vânat Un jet de lichid le –a atins și-au picat! Acum ce morală? Miroase perfid Fante parșiv de insecticid Să se știe că nu orice poamă Este folosită drept reclamă Și nu confunda parfumul Cu tunul!! Asta în caz că te-ai născut în zodie Cu domnișoara molie!!! Lamă de râs și briciul O lamă de ras nouă, strălucitoare Privea sfidătoare În jur toți aveau oroare De profilul ei fatal! Doar un brici, bătrân și banal Zâmbea cum se zice în barbă Vezi-ți fato de treabă! Nu mai face figura asta glacială Ești o unealtă uzuală!!! Bai moșule, vezi să nu te ating pe tăiș Așa, pe furiș!! Își crestez mânerul, te fac zdreanță Treba mea cât îmi dau importanță! Categoric dragă, da ia seama Ce longeviva ești mata, lama!! Și după vreo cinci sesiuni de ras Lama s-a retras, Nu în al gloriei toi Ci în hămesitul coș de gunoi!!! Briciul a mai dat o lecție De unde să știe toantă că dansul e obiect de colecție Și nu are soarta produselor de serie Poate morală îi sperie Pe neisprăviții care Se lauda cu nimicuri sclipitoare!!! Îngerul și un drăcușor Un pui de drac pus pe șotii Ce se gândi, Să stea la o răscruce, Să vadă unde duce Mila omului și cerșetor apăru Prea multi bani nu făcu!! Doar că pe la amiază Îl bătu în cap o rază. Măi, da nu ai rușine Cine te crede pe tine? Că ai necazuri, te jelești Mai îi și prostești,. Nu știe omul săracu Că banul ce-l da e ochiu lu tac-tu!!! Ce tupeu, să ocupi loc chiar aproape de un sfânt lăcaș Imediat să ieși din oraș!!! Drăcușorul avea tupeu Cine să iasă? Eu?? Îi arătă permisul semnat Chiar de Sfântul Petru??? Siderat Îngerul o tuli într-o mare dilemă. Morala va da o temă, Se pare că naivitatea nu-i lumească Are legătură îngereasca! Și crede-mă că orice drac e-n stare Să strige în gura mare Că are legături la Rai!! Și poate nu știai Sau au uitat să-ți spună părintii Până la Doamne Doamne te mănâncă sfinții!!! Cămila cu trei cocoașe La marginea unui deșert Unde și soarele părea fiert O caravană șerpuia încet, fără veste Trecând de-a nisipului crește. O cămilă, mai de la coadă, Enervat că nu putea să vadă Cât mai e până la oază Trase un răget de groază!!! Beduinii speriați că au tăbărât pe ei banditi Sub cămile stând pitiți Încarcă la puști de zor! Cămila cu pricina trecu ușor, Nu departe era o mică așezare Se așeză după ce bău, la răcoare! Începu să rumege un vis Cineva cocoașele i-a atins Și pe spatele dumneaei Apărură nu două ci trei Cocoașe pufoase, o minune –n deșert!! Bucuria îi exploda în piept Dar situația era alta în jur, Primi subit un șut în c...!! Se ridică amețită Și pe jumătate adormită. Nu se întâmplase vreo minune Stăpânul tot la urmă o pune Dar ea simte că pe spinare A treia cocoașe răsare!!! Morala este de psihologie Orice manie Are drept efect Ca și un prost se crede foarte deștept!!! Cucul meloman Un cuc foarte plin de tupeu Plecă hai hui în turneu. Întâi prin pădurea unde se născuse Glasul său seduse O ciocănitoare și o mierlă surdă! Restul nu vru să audă, Mai ales că bârfa spunea perfid Că ar fi autor de fratricid!! Văzând că ăștia n-au cultură Dezamăgit peste măsură, O tuli în crângul de lângă o apă Toți îl huiduiră pe dată. Enervat se duse la privighetoare Să ia lecții pentru cântare, Când dansa îi demonstra un tril Invidia se furișă tiptil Și după vreo săptămână Primadona zăcea în țărâna!!! Cucul de teamă zbura orbete Până îl înhăță un erete!! Morala acestui trist moment E avertisment Când nu e talent se pare Mintea e rătăcitoare Și multi își iubesc maestrul atât Că l-ar strânge de gât!!!! Masca O mască ajunsă faimoasă Fină, grațioasă, Regina la un carnaval, După ce mai cuceri un bal Destinul ilar O aruncă într-un sertar! Pe gloria ei strânsă cu vraful Încet și sigur se așeză doar, praful!!!! Cum, atât de nesimțitoare să fie? Sufletele astea parca- s de hârtie! Eu le-am adus faima, bucurie Acum nimeni de mine nu mai știe!!! Nu le doresc decât să trăiască Pe fata cu o permanentă masca!!! Dar dragă, ești inocenta La om este o stare permanentă Să pară altceva! Și te rog nu uita Că adevărata lor masca e mentală, Mânia dedublării e și boala, Tu ești doar un moft, un capriciu Morala vă oferă un indiciu. Vedeți să nu ajungeți doar simple accesorii Cu neștiute vieți iluzorii! Într-o zi vi se deschide sertarul Și anonimi veți înghiți amarul Destin al celor care sub o mască Rămân doar gura casca!!!! Caria umanitară O carie veterana, cu o bogată cultură Căpătata oral, adică în gură! Le vorbea degajat Cum se zice: de la bărbat la bărbat, Dinților încă în stare de funcționare. Dragilor, menirea mea este mare Voi face din voi, din fiecare Un erou, vreau să se știe! Dar ce-i ăla erou de stomatologie? Nu v-ajunge ce chin ați suportat! În fiece clipă la mestecat, Ce călduri, ce friguri, ce condimente Și alte acide alimente!!! Eu aduc alinare, Chiar dacă la început doare! Deci în concluzie Să nu mai fie confuzie! Doctorul vă este dușman declarat! Dinții uniți în prostie au aprobat, Noroc că posesorul de dantură Aiurit peste măsură De durere, se hotărî subit! A doua zi un sfredel mic Scobi în carie, o măcină, săraca Se prefăcu în praf, asta e soarta, Celor ce pentru al lor bine Lucrează prin distrugeri anonime! Vine o zi când soarta se-ndura Și extrage răul ce nu are măsura!!!! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate