Acesta ești tu, cel scos din tăcere
cu zâmbet rar și ochi închis
urmărind versuri scrise în colțurile gurii.
Te așezi în meditare cu Parisul-n minte,
cu miros de cărți ce-ți conturează drumul
până la sarcasm și înapoi.

Vorbești în liniște iar mintea ți-e un praxis
din care scoți cu egoism cuvinte
adormind în fața unui ezoteric vis.
Acesta ești tu, supus călătoriei
în naturalețea armoniei,
iar dincolo de bluza ce te-acoperă de frig
simt pulsul simplității din care mă inspir acum,
în cuvinte, în stări.. mă inspir din tine
pentru a mă defini pe mine.