Acum că am socotit
fiecare picătură de oxigen
pe care plămânul meu drept
o va împărți cu cel stâng
Somnul îmi va fi liniștit
Mă desfac în organe
ca un puzzle
de care m-am plictisit

În visul acesta chinuit
le voi găsi loc
și lor,
rinichilor mei nisipoși
Voi număra piatră cu piatră
construind baraje în calea durerii


Da, în mod cert
oxigenul îmi va ajunge
pentru un somn liniștit cu durerea la pândă
pregătindu-mi un nou chin