...Și azi se'nalță-același căzut și bolnav soare!
Același «azi» și «mâine» mereu, la nesfârșit,
Aceleași clipe sure târându-se prin zare
Și prin țărâna lumii același paș târșit...

Aceleași geamuri tulburi cu crucea lor haină
Pe care'n nopți de chinuri m'am tot crucificat,
Aceiași lună seacă și rece, și străină
Și în Sahara vieții, drept un vis, un pom uscat.

Ce orb copil se joacă și 'ntoarce-așa 'ntr'o doară
În cartea veșniciei aceiași ștearsă filă?
Sau s'a sfârșit povestea și-o recitește iară?

Ași vrea să râd cu hohot, dar și de râs mi-e silă.