poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-01 | |
Noi oamenii, oameni, neoameni,
triști, netriști, oameni triști. Ne pierdem timpul, timpul ni-l pierdem în noi se nasc amintiri, amintiri de neoameni, de pierderi de timp, de netimp... Noi plângem, ne plângem de oamenii neoameni și tot ne plângem că nu suntem oameni, dar nimic din tot ce facem nu ne face a fi oameni, doar neoameni. Eu mă gândesc omenesc la omenescul gând al tău căci ești om, om omenesc jovial cu amintiri de oameni. Eu singur plâng între oameni, plâng într-o rușine de neoameni, nu îmi e rușine de neoameni, doar de oameni. Tu privighetoare ești printre oameni, singură tu cânți pe o singură ramură ce-i fără oameni. Cântul tău se transformă în lacrimi de oameni și aceste lacrimi de oameni se varsă pe pomeți de oameni, dar nu de neoameni; zâmbim omenesc căci suntem oameni, dar vandalismul creat nu ne face oameni; animale de oameni, oameni de animale și tot ce-am spune suntem "oameni"... Stăm liberi și triști căci suntem oameni, sentimente de oameni, sentimente de neoameni și plângem, plângem, nu ne plangem de acești oameni care nu mai sunt oameni, nu mai suntem oameni. Animalice cuvinte de neoameni, animalice sentimente de neoameni, creații de neoameni, lacrimi de oameni, cuvinte de neoameni, mofturi de neoameni, oameni de neoameni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate