Adonis de soartă a fost ales
Și dăruit cu-o frumusețe rară, ca bărbat
Legenda spune că el atunci era, de neegalat
Dar… viața îi fusese dată
De către zei,
Cu o condiție s-o împartă în trei,
O treime cu Persefona s-o petreacă
Chiar dacă, nu îi, atât de dragă
Ca apoi, la Afrodita, asemenea lui, la fel de dăruită
Să se întoarcă
Cea care, l-a rugat pe Zeus
Mai lung să-i fie statul
Alături de Adonis cel frumos
A treia parte, s-o trăiască
În blestematul de Infern
Descris atât de bine de Dante cel etern
Cu a sale locuri în care, chinul și durerea
Sunt peste poate
Concepe, cineva din lumea, cea văzută
Că le-ar putea îndura, cumva
Iată cum, darul primit
În viață pritocit
El s-a împărțit
În părți egale, trei
Părți ca de vis, cu bucurii ce merg înspre sublim
Iar altă parte, cufundată în cazne, dureri și chin
Așa-i de multe ori zidit câte un destin
Să aibă în el, de toate.
Și parți, ce de lumină sunt scăldate
Iar altele adânc întunecate!


16 - 17 11 2008