poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-07 | |
Pe mine nu m-a căutat somnul cu lumină în noaptea aceasta
și simt cum pământul mă va apăsa din nou la răsărit de ziuă nouă. Dar cred... Care purtăm război în fiecare zi cu muntele din ceață negru, rece și botezat Normal, ce ni se aruncă pe umerii obosiți pe care ne plângem de milă, până credem? Eu n-am târnăcop, nici dinamită, nici măcar picioare ca să pun în ghetele de munte, cu care m-au împins spre piscuri. Dar cred... Care purtăm în palmele noastre, ce nu mai știu să îmblânzească țărâna, loviturile stâncilor pe care nu le-am ocolit, pe care le-am urmat, ascultând vocea muntelui, căutând cu lanterna adâncul ce se afundă în noi fiindcă nu am crezut? Am uitat că porumbelul alb zboară peste nori, că soarele răsare dimineața și printre pleoapele privirilor înlăcrimate, și că stelele nu m-au uitat, căci luceafărul dimineții poate fi și el, unul din ochii senini ai Celui în care pot crede și iubi, ai Celui ce nu m-a uitat sub muntele Normal.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate