Visez la câte-o iarnă nemaivăzut de albă,
Venind pe cai de gheață, călare, de la poli,
Să spulbere troiene, ca spuma pe o halbă,
Solfegiind sub streșini în game cu bemoli!...

Visez la câte-o iarnă gonind pe nori albaștri
Ce se dezbracă-n lunca răchiților de scrum;
Și cântă-n spic de trestii, doar către plopi sihaștri,
Balade înghețate pe naiuri gri de fum.

Visez la câte-o iarnă învârtejită-n ceruri,
Alunecând pe ape și peste cerbii muți,
Să îi prefacă-n steiuri sub mângâieri de geruri,
Ca-n umbra lor de cremeni vechi paloșe s-ascuți...

Visez la iarna-n care văzduhul vânăt cerne
Fuioare lungi de ceață-mpletite peste văi -
Și-atunci de vărs paharul cu vinul din taverne,
Mă-mbăt...visând azurul adânc din ochii tăi!