anii în care alergam către o stea
fără pingele și cu tunica ruptă
în marmelada pe mămăligă
valsând prin catalogul de note
al celui mai breaz liceu militar
tuns după piele și fără un ban
sâmbete și duminici la rând
îmbrățișând înfiorat de plăcere
garduri din sârmă ghimpată
cu santinele la poartă…

dă-mi fata rămasă nesărutată
azi încă nemăritată și știrbă
că-mi expira biletul de voie
și-ntârziam la apelul de seară
unde moartea-mi striga numele
să nu care cumva să mă uite
și ne culca mereu la oră fixă
după ce înghițeam în pas alergător
la ordin zilnica porție de trotil afumat
goarna să aibă pe cine scula la alarma
căzătorilor la datorie… perfect încolonați

dă-mi balul la care n-am fost niciodată
cu eghileți și cisme lustruite
în praful atâtor marșuri triumfale
că eram permanent în serviciul
unora care se îmbătau liniștiți
fără să aibă habar că exist
într-un punct de comandă la aerodrom
ori lângă rampa cu rachete
de pe care tinerețea mea lansa
disperat neauzite s.o.s-uri
visări ca niște proiectile oarbe

mai ruginit ca stelele din epolet
sub drapelul peticit al umilinței
cu sufletul însăilat din cicatrice
vreau decorațiile pe care nu le-ai dat
atâtor blonde iubiri neconsumate
și veteranilor plutonului de nenăscuți
ori livezilor rămase neplantate
pentru că eu forțam cursuri de ape
și alergam pe harta țării inamici ipotetici
tropăind prin viața mea fără cartușe

ia-ți înapoi mizeria asta de soldă
mi-e dor să fiu lăsat la vatră
vreau anii pe care nu i-am trăit
atâta amar de război rece
dă-mi înapoi viața mea ciuruită
poligon de încercare în care tu ai tras
din toate pozițiile cu toate armele
cât ai vrut… Ares!