fără zâmbet
mă scufund în teama
de a nu cădea din cer
acele tăcerii răsar în
zăbrelele privirii
ceața
umple golul
puține lucruri sunt gri
ca distanța dintre două umbre
de murmur

de ce
adun în călimară doar odăile reci
de unde pleci fără să atingi pereții de foc
de ce
pasul se afundă în nisipul fierbinte

strâng în pumn întrebările
timpului îi cer
să-și scuture secundele în sens invers
să-mi dea socoteală
de ce
poate am uitat eu să-mi deschid
buzele
la răscruce de drumuri