Un porc gras, diform ca Dracu',
Frustrat că nu-l duce capu'
Să compună un poem,
El, cu viață de boem:
Răsfățându-se-n noroaie,
Mâncând sâmburi din "gunoaie";
Perfidul e indignat,
Că vrabia de pe gard,
Inspirată, compunea
Versuri care le cânta
Ca o dulce turturea!
Ba mai mult, se și oua.
Năzurosul doar se-ndoapă
Cu lături, resturi, bea apă,
Grohăie de te-asurzește
Și-ofuscat doar clevetește:
-Mi-ai făcut mintea, felii,
Numai în cântat o ții!
Deranjezi, nici n-ai talent,
Drept ca nuca în ciment!
Sau perete... Mai contează?
Du-te și te afișează
Cu această cârâială
Într-o pădurice goală!
Și otravă dacă-ai fi,
Mai ușor te-aș "înghiți"1
Însă jegosul, în sine,
Știa că ea cântă bine;
Dar nu suporta, se pare,
Că pasărea-i cu valoare,
Căci e jalnic, eclipsat,
De-o "fărâmă" de pe gard!
Cum ședea-mbuibatul jos,
Auzi discret pe-un moș
Ce-i replică lui nepotu':
-Þi-o ieși când zboară porcu'!
Rămânând uimit, pe gânduri:
"Ce cuprind aceste rânduri?
Cine a zis că-s dobitoc!
Cred că pot zbura, socot!"
Se ridică din nămol,
Îi dă gardului, ocol,
Năzdrăvan, prinde elan,
Iată-l zboară-i genial!
Mare deziluzie!
Acum în concluzie:
Capul grozav, l-a bușit,
Sângele i-a năvălit
Pe la râtul cel murdar,
Râvna i-a fost în zadar!
Împovărat de durere,
Zăcând prins, între zăbrele,
Gemând trist și aiurind,
Stăpânul ager, sărind,
Iute l-a sacrificat!
Dar se scarpină în cap:
-Turbare la porci, nu-i , zău!
Cred că a făcut a rău!

Când altul este mai "bun"
Chiar de pare un "mărunt"!
Vrei să-l imiți? Iată-ți spun,
Nu uita un amănunt:
Dorind să-l întreci, zelos,
Să nu ajungi și mai "jos"!