Să stai, să înveÈ›i să priveÈ™ti,
Să observi tot ce miÈ™tă È™i stă,
Să vezi printre lucrurile simple,
Să ai cui să povesteÈ™ti.
Să fie aÈ™a, să nu ai ce ajusta
Și orice, sufletul să ti-l umple.

Să te bucuri de răsăritul soarelui.
Să te bucuri È™i de lună, de o plimbare.
Să te bucuri de ciripitul vesel
Și toate păsărelele timpului
Să È›i se pară o istorie, contemplare.
Să existe orice, numai nu esec.

Să te bucuri de o privire,
Să oferi în schimb un zambet.
Să poÈ›i să priveÈ™ti in ochi,
Să poÈ›i să oferi iubire,
Să nu existe nici un regret,
Și nimeni să nu È™tie ce-i deochi.

Să vorbesti cu cineva drag È›ie,
Să primeÈ™ti o imbratiÈ™ată compasiune.
Să È›ii de mână È™i să simÈ›i că eÈ™ti univers
Și orice adiere, mângâiere să-È›i fie.
Orice faci în viaÈ›ă să fie cu pasiune;
Fiecare strop de plaoie să picure un vers.

Și fiecare viaÈ›ă să fie o poezie
Și fiecare poezie să fie un sentiment
Și fiecare sentiment să fie plăcut
Și fiecare placere să fie dulce afazie
Și-n fiecare afazie să fie-n suflet increment
Și fiecare increment să fie simplul lucru făcut.