somnul presară rubine pe frunzele ochilor
cum izbucnește deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetația de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt pești cu aripele crestate în întuneric tăișuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele șerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele și pe ramuri sunt globule de sânge,
arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peștilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietățile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureții mușcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele și serpentinele algelor, se apropie
peștii fosforescenți ca afișe luminoase.