poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-12 | |
Ochii-mi sunt umezi uneori și-atât de frig e-njur,
Și este grea lumina stelelor, ce umeri-mi apasă, Sunt rătăcit în viața mea și nu pot să-i mai fur, Singurătatea care s-a-mbrăcat în doliu de mireasă. Mă simt străin pe-al vieții mal,un pod în năruire, Cu sufletul făcut fâșii, de viscole ce l-au brăzdat, Iar drumul care-mi poartă pașii, e doar o amăgire, Pentru că fluturii din vis, in zbor s-au depărtat. E iarnă în surâsul meu și gândul sincer a tăcut, Mai pâlpâie o lumânare, la colțul unei amintiri Și nu mai știu în care zi la tâmplă zorii au crescut, Aceeași umbră de-ndoială, aceleași negre străluciri. La țărm în fiecare seară, ascult cum vin din larg, Iluzii transformate-n zâne, crescute în adâncuri, Deasupra curcubee plâng, destinul meu fără catarg Ce m-a născut și m-a ucis, în repetate rânduri. Ochii-mi sunt umezi uneori și-n jur e doar tăcere, Frumoase flori fără miros, în secetos pământ, Buchete vechi de bucurii, prin mii de clipe efemere, Au rostul lor în viața mea, să-mi spună cine sunt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate