Munți de hău

Sunt munții mari ce bat în lac
cu-atâta sete,
cu ale lor grumazuri
albite de-atâta veșnicie.
Și bat în lac cu-atâta sete,
sunt ca un zid opac,
dupa care doar crezi ce poate fi,
un cer, o mare sau nimic.
Chiar cerul par că vor să îl despice,
tăindu-l rar, crescuți din iad.
Da, sunt neînduratori,
bătuți de vreme, așa urâți,
nici netezi, nici luminoși, ci cenușii.
Demult sunt morți
și-acum se descompun.