Sărută-mi chipul! a stat îndeajuns
sub ploaia rece a singurătății.
Frigul m-a pătruns,
și-mi este teamă s-ating și roua dimineții.

Urmărește-mi privirea! Trebuie s-o-ntâlnești,
ca să aprinzi scânteia iubirii.
De-i reușii să mă înveselești
înseamnă că ești pe drumul împlinirii.

Mângâie-mă cu buzele tale!
Fă-mă să-mi doresc să le-ating
și-am să arunc peste noi cu petale,
de trandafiri roz, când teama mi-o-nving.

De îmi vor curge lacrimi,
să ști că mi-a fost dor.
...Și vei cunoaște amorul meu cu patimi,
ce-a fost atât de singur... și rătăcitor.