poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-01 | |
Atunci când cade prima zăpadă a iernii, ne minunăm,
de parcă n-am mai fi văzut-o niciodată; e albă, pufoasă, frumoasă, imaculată și parcă, sau sigur, nu găsim cu ce să o asemănăm. zâmbesc spre cer. de fapt… la nori. privirile de jur împrejur le răspândesc, spre desfătarea la al meu suflet; mă mișc încet, ca un copil, sunt atent la umblet, să nu strivesc fulguții deranjați de desfăcutul lung șnur. m-aplec și iau în palme cu mulțumire neînțeleasă, o mână de zăpadă, ca pe-un gingaș puișor; căldură asupră-i suflu… dar se schimbă-n dor de glie. și profit… cu apa ei spăl fața mea voioasă. normală binecuvântare și-n același timp divină. sub stratul de zăpadă este totul conservat, în așteptarea primăverii când, eliberat, va-ncepe-o nouă viață-nsuflețită-n soare și lumină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate