poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-30 | |
Cum te mai luai la trântă cu dealul ca să îl urci.
Tălpile tale bătătoreau țărâna ciupită de ploaie. Erai copil, nu observai că fiecare ploaie mușca din deal și îl căra cu pârâul la vale până în Dunăre. Dealul îți părea mai mic de fiecare dată când te întorceai în vacanță. Bunica râdea și te ciupea de obraz. Ai crescut tu muică, ți-a rămas mic și dealul. În el găseai numai comori nedorite. Micașisturi și scoici fosilizate. Uneori, stele de mare și trilobiți imprimați în piatră. Niciodată un tezaur dacic autentic, așa ca în cărți. Nimic misterios. Dar nici tu nu erai fata în alb. Mai degrabă fata în ocru. Aveai țărână și în păr. Mai târziu când umblai îmbrăcată și cocoșată să nu se vadă că îți cresc sânii toate babele și-au făcut cruce cât de curată erai. Nu mai aveai coatele și genunchii juliți. Nu mai săreai garduri. Nu mai călcai în cuie. Þărâna nu se mai atingea de tine. Erai frumoasă. Călcai astâmpărat. Dar comoara a existat. Au descoperit-o acolo unde nu te-ai mai fi încumetat. La capătul satului, chiar în luncă. Acolo unde se înnămoleau mânzele nestăpânite.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate