1

Ei bine, în noi s-a deschis o culoare deschisă.
De ce ar trebui să ne fie rușine, hî!?
De ce nu ar avea valuri și faună
sucurile din sticle,
de ce n-ar fi vii ierbarele,
de ce insectarele n-ar fi o
inundație de resemnare glorioasă?
Poți să mori închizând un ochi sau niciunul,
și doar tu îți vei contabiliza eleganța,
doar tu te judeci
pe când ar trebui poate
să lași viața să fugă printre deștele tale
sau poate nu.

2

Poate că soarele chiar este împins de la spate.
Sau poate că nu.

Poate că iarba crește strict programat.
Sau poate că nu.

Poate că apa este doar un dans lasciv.
Sau poate că nu.

Poate că doar te îndoiești
ca să arați mai a filozof.

Mai ai îndoieli?!

Totul e regizat prea bine
ca să nu apară mai-mult-ca-adevărul.

3

Ești gata să pui viață în lucruri
ca într-un obraz palid?

Căci, oricum, toată viața asta facem:
ne jucăm de-a focul.

4

Tu nu faci decât să creezi universuri
și să te venerezi în debara.

Tu habar n-ai
cum este să te învinovățești puțin
și să duci gunoiul zilnic.
Până și dacă bei ceai
oprești lucrurile din insomnia lor
și ȘTII că picioarele tale
s-au înrădăcinat
în partea cealaltă a infinitului.

5

Naști
în tine
o mlaștină de ciocolată.