așteptarea se întinde pe buze
stăm ochi în ochi aproape indiferenți la zumzetul dinafara privirilor noastre
îți spun ar trebui să rupem cercul în care secundarele s-au oprit
tu astupi cu degetele spărtura din gând
nu suport curgerea sângerie a lumii de lângă îmi spui
deși ei sunt tot mai aproape
tot mai în noi

trupurile noastre vii simetrice
se ascund unul în celălalt
oglinda ne așează într-un ochi imens
în care pupila pulsează ca o inimă

pe arcuri de cerc
mâinile lor se rotesc minutare împingând tot mai adânc timpul în noi
simt mirosul de transpirație al orelor ce coboară din carusel îți spun
tu îmi strângi pumnul în pumn
e doar o înstrăinare ce pleacă trăgând după ea uitarea

cuvintele se zbat sub sărut
și niciun cerc nu mai poate cuprinde liniștea de după